Politicieni cu sau fara bani ?

Am observat ca daca se aduce vorba in grupul meu de prieteni (apolitici) despre politica, mereu la 2-3 minute dupa ce apuc eu sa vorbesc, toata discutia se transforma in monologul meu. Se opresc prietenii mei pentru ca pentru ei discutiile despre politica se reduc la a alcatui propozitii cu niste expresii repetate hipnotizant de presa: anchetat de DNA, parlamentari corupti, baroni locali, marinar, colaborat cu securitatea, etc etc. Nu-mi curge politica prin vene de cand m-am inscris in PSD si nici nu-s mai destept ca altii dar pot sa spun ca ma straduiesc in fiecare zi sa inteleg mai bine si sa-i privesc prin cat mai putine lentile deformatoare pe cei din lumea politica.

De pilda ma gandeam azi la baronii locali care sunt foarte nocivi politicii romanesti din cauza ca … au bani ??? Hei ! stai asa ! de cand e lucru rau sa ai bani? Si eu vreau sa am bani ! si daca as putea as vrea sa am mai multi decat toti astia la un loc. M-as transforma dintr-odata intr-o amenintare generala? Sigur ca nu. Sau poate as fi un om mai rau daca mi-as cumpara un jeep? Din nou: nu ! Si daca as avea o casa? As fi mai rau? Nu. Si daca as avea doua? La mine la tara mi-a aratat bunica pe un om schiop odata demult: “Vezi dragu’ bunicii pe omu’ cela? Ase schiop cum ii da’ o facut septe casi la septe fete care le are. Om harnic la viata lui. Ase sa fii si tu cand ii creste.” Daca gandim din celalt punct extrem : cum ar fi sa-mi vad primarul mergand la primarie intr-o dacie de 20 de ani? Sau cum ar fi sa trebuiasca sa fac cheta la organizatia de tineret a partidului ca sa strangem bani pentru afise electorale? Fara alte palavrageli, trebuie inteles faptul ca un om care nu e capabil sa-si faca un fundament material petru el si pentru familia lui nu prea are cum sa garanteze prosperitatea pentru o comunitate de cateva sute de mii de oameni cat o fi avand Baia Mare, de aceea un om politic capabil, pe langa multe altele, trebuie sa fie nu un om plin de vorbe si povesti ci un om care sa stie sa se descurce in viata, un om care a facut ceva pana atunci, un om realizat financiar si cu multa experienta in domeniul management-ului.

Planuri de viitor si de prezent

Ca fiecare dintre noi, dupa traditie, de Revelion mi-am stabilit cateva lucruri care sa le fac anul acesta. Printre altele mi-am promis sa mai las munca si orele tarzii de la birou si sa cheltui mai multi bani cu prietenii mei. Mi-am mai propus sa-mi pastrez mai cu strasnicie secretele si sa fiu mai bine informat –sa ma straduiesc sa inteleg mai bine ce se intampla in orasul meu, in tara mea, in lumea mea. Un alt angajament care mi l-am luat a fost ca in fiecare luna sa citesc o carte care sa nu aiva legatura cu computerele. Pe rand au trecut : Kiyosaki Robert – Tata Bogat, Tata Sarac; Gohete – Faust; Henryk Sienkiewicz – Quo Vadis si in aprilie a fost Principele modern despre care am scris in alta zi. Daca primele 4 carti le-am cumparat, pentru luna Mai mi-a dat un coleg de la PSD cateva CD-uri cu cursuri de la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice “Davin Ogilvy”. N-am putut sa nu fiu fascinat: cursuri de diplomatie, cursuri de doctrina partidelor, cursuri de retorica, negocieri, economie, administratie – tot ce vrea spiritul meu lacom sa asimileze. Am inceput cu Istoria Secolului XX – curs al domnului prof. dr. Constantin Hlihor. Am ramas uimit cand am citit despre dansul: licentiat in stiinte politico-militare si istorie, profesor la Academia de Inalte Studii Militare. Cine mi-a dat CD-urile si mi-a recomandat acest curs a zis ca o sa ma ajute sa inteleg “evenimentele asa cum s-au petrecut in realitate si nu cum vor analfabetii care fac manualele de istorie din liceu”. Iata o bucata de curs care mi-a raspuns la niste intrebari pe care mi le pun demult:(e vorba despre tendintele liberalilor de a da mai multa libertate populatiei)

“Constrangerile impuse de a lasa libere mecanismele naturale in plan politic, economic si social au favorizat pe cei mai puternici si mai bogati, in dauna celor saraci, slabi si mici care se trezeau striviti. (Florin : exact ce se intampla acum in Romania – cei bogati devin din ce in ce mai bogati si clasa de mijloc se indreapta spre saracie) In acest context, la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator s-a produs un fenomen nou: intrarea maselor in jocul politic. Ele au incetat a mai fi “turmele inconstiente” de alta data care nu-si cunosteau interesele si nu erau in stare sa le apere. In toate tarile industrializate s-au dezvoltat curente si partide politice sprijinite pe clasa de mijloc, pe lumea celor mici, dar si pe marea masa a muncitorilor industriali. [...] Ele doreau ca statul sa intervina in domeniul economic si social si sa protejeze pe cei slabi”.

Da, avem Directia Nationala Anticoruptie, am intrat in UE, in NATO, avem vot uninominal, chiar nu putem sa negam – sunt realizari extraordinare care ne intaresc mandria ca suntem romani. Dar intrebarea vine: si cu ce ajuta asta pe romanul obisnuit? Si inainte si dupa DNA gropile din astfalt sunt tot gropi, de cand am intrat in UE painea s-a scumpit dar in orasul meu n-a mai aparut nici o zona verde. Cu NATO sau fara NATO inca se se fura portofele si telefoane din autobuse. Iar decand a fost promulgata legea votului uninominal locurile de munca pentru studenti tot inexistente sunt. Si toate astea pentru ca politica o fac bossii, baronii locali, ciocoii, dinozaurii, balaurii – sau cum vreti voi sa le ziceti. Reformele se fac, dar nu se fac pentru cei care au nevoie.

Vreau sa mai spun ca e comod sa punem vina pe baronii corupti si totusi sa-i lasam in continuare sa se aleaga singuri, si sa ne conduca dupa capul lor. Ne place sau nu, noi toti astia de varsta mea vom fi “miezu” Romaniei de maine si daca nu facem nimic, lucrurile vor merge din rau in si mai rau si vom mosteni o Romanie cenusie. Nu vreau sa spun aici: “voteaza partidul nostru ca e mai bun” ci spun “voteaza orice vrea muschii tai ! dar du-te la vot si voteaza !”. Implica-te ! Arata ca-ti pasa de viitorul tau si al celor dragi !

Concurenta copiaza “ACTIUNE AZI PENTRU ZIUA DE MAINE!”

La aproape o saptamana de la ACTIUNE AZI PENTRU ZIUA DE MAINE! concurenta s-a decis sa ne copieze: si-au trimis si ei fortele prin parcuri poate ca sa demonstreze ca poluarea orasului e in scadere, si sa mai puna accentul pe spatiile verzi. M-am intalnit si eu dimineata cand veneam la servici si am facut un fotochip sa vedeti si voi caravana cu care concurenta vrea sa ne copieze:

Ajutor umanitar

Acum vre-o 20 de ani Uniunea Europeana a inceput un proiect cu scopul ajutorarii cu alimente a populatiei sarace si pentru ca a fost un real succes s-a hotarat continuarea lui. Per total s-au cheltuit 2.5 miliarde de euro si in anul 2007 acest tip de ajutor a ajuns la mai mult de 13 milioane de beneficiari din 18 state membre. Dar pentru ca stocurile de alimente pe care se baza programul s-au terminat Uniunea Europeana supune la examinare posibilitatea continuarii programului. Haideti sa nu lasam sa se incheie acest program umanitar. Fii un om bun si completeaza si tu acest formular :
http://ec.europa.eu/yourvoice/ipm/forms/dispatch?form=Mostdeprivedpersons〈=ro

Principele modern despre presa libera

Mi-am cumparat azi o carte, pe care recunosc ca am ales-o pentru titlu fara sa mai stau sa o rasfoiesc. E vorba despre Principele Modern de Carnes Lord – o alta carte inspirata din Principele lui Nicolo Machiavelli care “continua sa fie citit si admirat in pofida sau poate datorita realismului sau muscator si a moralitatii indoielnice a invataturii pe care o ofera principilor sau potentialilor principi”.  O carte care nu v-o recomand pentru ca am ajuns abia la pagina 17. Dar iata ce interesant vorbeste despre presa:

“Mai departe, in unele democratii avansate, impactul liderilor asupra mass-media de stiri si a culturii  politice este tot mai redus. O cultura a egalitarismului impinsa la extrem, de tipul celei vorbitoare de limba engleza si din nordul Europei, tinde sa fie ostila fata de pretentiile politicienilor si sa le taxeze fara mila erorile. Aceasta tentinta este agravata de aparitia unor mijloace de informare in masa care sunt independente fata de conducerea guvernamentala si, intr-adevar, considera expunerea greselilor acestora ca o masura a propriilor merite si ca pe una din functiile sale centrale. Toate aceste tendinte au contribuit in tot Occidentul la un declin al respectului publicului pentru clasa politica si au creeat o indepartare tot mai extinsa de politica, reflectata in participarea redusa la vot dar si o atitudine critica generala fata de ratiunile si realizarile liderilor politici.  Date fiind aceste pozitii, nu ar trebui sa surprinda faptul ca si cei mai eficienti lideri au probleme in generarea interesului si increderii in propriile programe sau nu reusesc sa mobilizeze sprijinul politic esential pentru a le implementa.” 

Prietenii Social Democrati

Primul contact a fost prin ianuarie 2007 cand obligati de un prof de la faculta eu si doi colegi de camera ne-am dus la o conferinta de presa la Mara pentru ca cica vine fostul ministru al agriculturii – Gheorghe Mugur si e pacat sa ratam ocazia ( a se citi examenul de la profu’ respectiv). Am pus pe noi cele mai bune haine si cand am ajuns acolo am aflat ca nu era Mugur ci era Flutur si ca noi trei si vre-o doua tipe eram reprezentatii tineretului PDL-ist din Baia Mare. Desi eram total dezinteresat de politica acolo si atunci discursul dar mai ales personalitatea domnului Gheorghe Flutur a declansat o schimbare in modul meu de gandi, a pornit un proces ascuns si ireversibil. Cateva luni mai tarziu un alt om remarcabil al nostru ma impresiona: domnul Ioan-Mircea Pascu in discursul sau cu ocazia anuntarii oficiale a candidaturii pentru europarlamentare din partea partidului social democrat. Au urmat cateva nopti in care am citit primele notiuni de politologie, am citit despre doctrina, statut si altele. In 25 noiembrie 2007 am votat prima data, si am mers la vot cu un gand, cu o dorinta. In duminica aceea pentru prima data chiar mi-a pasat ce se intampa si deja cenusiul politic incepea sa capete forma si culoare in mintea mea. Hodoronc tronc a cazut si revelionul in PSD unde am avut colegi de masa foarte sociabili si unde m-am simptit ca intre ai mei. (Si acum mi-e ciuda ca am mancat icre negre si n-am stiut). Si tot in perioada aia am pus o intrebare simpla unor prieteni: sa fie sau sa nu fie PSD? iata raspunsul:

“Florine, nu stiu cat va fi de inteligibil raspunsul meu … ideea e ca la momentul la care m-am inscris eu, in 2001, la tineret nu se facea politica decat, poate la un 3 % fata de nivelul de azi. Si prima mea reactie a fost “ce caut eu aici?” tinand cont ca la organizatia de tineret erau fecioru lu’ ala, fata lu’ ala si tot asa …. M-am inselat insa, deoarece trupa aia de la tineret era o trupa bine inchegata, cu membri responsabili, chiar daca erau undeva intre 18 si 25 de ani. Ba mai mult am devenit clar o echipa, redutabila, am devenit buni prieteni si s-au inchegat relatii stranse de colaborare. Unii s-au si casatorit “in organizatie” in sensul ca aici si-au cunoscut partenerul/partenera. Ulterior, cu pasi mici dar siguri, am crescut, ne-am aruncat in politica cu tot avantul si spiritul revolutionar care ne caracteriza si acum facem politica. Si nu numai la tineret. Ne-am implicat, am candidat si facem parte din randurile celor care iau deciziile. regret ca am intrat in politica doar cand o aud pe sotie (“-Iar sedinta???”). Marturisesc, insa, ca e cam singurul moment. Valtoarea pe care ti-o ofera domeniul asta o mai gasesti, poate, in sporturile extreme. Creezi, organizezi, interactionezi, pui ideile in aplicare, dovedesti ca mai importanta e organizatia, improvizezi, cauti solutii, dezbati, duci munca de convingere …. sunt lucruri care, daca au finalitate pozitiva, obtii satisfactii. Si de fapt asta e scopul implicarii intr-o activitate – sa obtii ce iti propui. Am ales PSD din respect fata de lungi discutii duse in timpul facultatii cu un profesor care era de stanga, am ramas in PSD simtindu-ma una cu social-democratia, am ales PSD pentru ca ii reprezinta pe cei care sunt ca mine, am ramas in PSD sa ii reprezint pe cei ca mine. Sper sa intelegi motivatiile mele. Daca ar fi sa iti dau un sfat, acela ar fi sa iti alegi doctrina de care te simti mai aproape sufleteste si oriunde mergi nu uita ca esti tanar, ca vrei o cariera profesionala si extraprofesionala curata si incearca sa ne reprezinti generatia cu demnitate! Succes!“

Dar raspunsul de mai sus a sosit abia in martie cand eu deja luasem decizia si a sosit ca o confirmare ca a fost decizia potrivita, ca am facut ce trebuia. Dupa o luna de zile pot sa spun cu mare placere ca pentru mine initialele P.S.D. inseamna Prietenii Sociali Democrati. Din prima zi in care domnul presedinte Mircea Dolha mi-a strans mana si mi-a dat carnetul de membru si pana astazi cand la “clubul de vineri” doamna Ramona Cosma m-a impresionat cu discursul despre tinerii social democrati, am avut ocazia sa cunosc oameni extraordinari din felurite domenii adunati aici cu un singur scop: un viitor frumos si curat pentru noi si pentru toti ai nostri.