Clasa muncitoare

Prima data am vazut-o cam acum o luna, intr-o zi oarecare la o ora oarecare intr-un super-market oarecare. Dar ea nu era deloc o femeie oarecare si nu stiu de ce. Avea ceva special, ceva ce-mi facea simturile sa vibreze.. Eu ii spun „wow-efect” – e atunci o persoana arata asa de bine incat te face sa intorci capul dupa ea si sa zici un „wow” in gand. Ei bine, eu am zis mai multe „wow”-uri! Nu stiu cum s-o descriu.. Nu era genul de femeie fatala, sau nu era din cale afara de frumoasa – dar felul in care pasea prin magazin sigura pe ea, privirea ei, formele… Nu doar eu, TOTI intorceau capul!

Evident ca am fost prea bou ca sa fac sau sa-i spun ceva desi o parte din mine vroia sa se rupa si sa fuga dupa ea sa se ofere sa-i duca cumparaturile pana acasa sau sa-i tina umbrela sau pur si simplu sa se tina dupa ea pe strada pana ar fi chemat politia.. Dar m-am controlat si mi-a parut rau. Mi-a trebuit cam o saptamana sa mi-o scot din minte si sa ma obisnuiesc cu ideea ca n-o s-o mai vad niciodata. Ca am avut o singura sansa si ca am fost prea bou..

Apoi am vazut-o din nou! Eram intr-un taxi, mergeam la job. M-am gandit ca… defapt n-am gandit gandit nimic, am facut! L-am pus pe fecior sa ma astepte intr-un loc cu oprirea interzisa si am sarit la ea. Habar n-aveam ce urma sa-i spun si cum avea sa reactioneze dar aliatul meu era instinctul si stiam ca fac ce trebuie.

Evident n-a fost chiar asa simplu. L-a inceput s-a speriat, a crezut ca sunt nebun apoi ca sunt un prost – defapt eram amandoua. Era asa de frumoasa ca abia auzeam ce vorbesc, si evident ca debitam prostii.. Mi-a zambit cu zambetul unei persoane care tocmai muscase dintr-o lamaie si incearca sa zambeasca si mi-a spus ca ea „nu e din aia”, ca are o relatie stabila, ca are un job perfect, ca a impresionat-o gestul meu dar ca nu e cazul.

- Bine, asta este.. Macar sunt implinit ca am incercat.. (Si m-am prefacut dezamagit – trebuia sa creada ca ma dau batut, ca ea e cea puternica, cea care controleaza situatia..) Spune-mi, macar numele tau – stii e un oras mic si sigur o sa ne mai …
- Sunt Anca, imi pare bine – si mi-a intins o carte de vizita.. Zambea atat de comercial de parca ar fi vrut sa-mi vanda ceva..
- Uau! Avocata? Deci chiar suntem din lumi diferite.. Eu sunt Florin..

Si-am mai schimbat vre-o doua replici si pe urma a fugit la job invingatoare.. Defapt invingatorul eram eu: aveam numele ei si implicit acces la contul ei de Facebook. In mai putin de o ora am aflat ce stil de muzica asculta, ce studii are, in ce grupuri de oameni se invarte, cat castiga, cum se imbraca, ca m-a mintit ca are prieten si alte cateva chestii.

Opt zile am vorbit cu ea pe Skype si pe telefon. Opt zile in care m-am trezit mai dimineata. Opt zile in care am avut mai multa grija la igiena personala si la hainele pe care le port. Opt zile in care am muncit mai mult si mai cu pofta, am zambit mai mult si am iertat mai mult. Parca si mancarea mi s-a parut mai gustoasa. Si vremea de afara a fost grozav de frumoasa si toate vestile pe care le-am primit au fost bune. Batea vantul schimbarii.. Vechiul Eu iesea de la naftalina… chiar avea pentru cine.

Dupa opt zile ne hotarasem sa luam masa impreuna. Am sugerat un restaurant pe care (cica) l-am descoperit de putin timp si e dragut, linistit si are mancare buna. In realitate mananc demult acolo si ma cunosc atat de bine cu ospatarii incat ar fi fost nevoie de un simplu SMS ca sa strecoare in bautura partenerului o cantitate insesizabila de alcool rafinat – suficient cat pentru a dezlega portile sinceritatii – sau un laxativ puternic pentru a … dezlega alte porti. Dar de data asta chiar nu era nevoie de micile mele trucuri..

In noaptea de dinainte a fost nevoie sa iau un somnifer puternic pe care-l pastrez pentru serile in care urmeaza o zi asa in care trebuie sa fiu bine odihnit si exact imi fura somnul. Adormisem calculand probabilitati si posibilitati, vroiam ca totul sa fie perfect.

Si iata-ma la masa cu ea. Tocmai ne intalnisem. RedBull-ul ce-l bausem acum 20 de minute incepea sa-si faca efectul. Imi simteam gandurile cum se limpezesc. In mod normal as fi comandat o mancare complicata pentru ca sa dureze mult si sa apucam sa povestim si pentru limonada, evident dar de data asta comandaseram amandoi o mancare mai mult de forma. Dupa ce a plecat ospatarul am acaparat discutia. I-am evitat elegant intrebarile ei vis-a-vis de job-ul meu si am atacat niste subiecte straine lumii ei: pescuit si vanatoare, jocuri video, ultimele descoperiri din genetica, macroeconomie europeana, bursa de valori, ciudatul sistem parlamentar din Liban etc… Strategia era ca eu sa detin monopolul discutiei pentru vre-o douazeci de minute in niste subiecte pe care le stapanesc cu usurinta si unde ea sa nu prea vorbeasca. Apoi a urmat cealalta parte a discutiei:

- Pfff… vorbesc cam mult, asa-i?
 - (I s-au luminat ochii brusc.) Nuuu! Continua, e interesant ce spui! ( Ii povesteam niste chestii despre istoria jocului de golf special ca s-o plictisesc… cui poate sa i se para interanta tampenia aia?! )
- Ba nu Anca, insist, e randul tau, mai bine povesteste-mi tu ceva … (Habar n-o sa aiva cu ce sa inceapa..De aia i-am si zis..)
- (tacere… tacere… tacere) Pai … aaa…. ce sa-ti povestesc?
- (tacere…tacere… tacere)  Orice vrei tu. Doar sa vina de la tine.. (Claaaar o sa-mi povesteasca despre job-ul ei, da’ corectez repede..)
- (tacere.. tacere… apoi a zambit brusc)  Sa vezi! Astazi la job, a venit un tip..
- Ioooii! Nuu!! Te rog eu Anca, hai sa nu vorbim de job-uri.. (Iar acum o sa-i propun un subiect pe care l-am evitat pana acum timp de opt zile.. ) Mai bine vorbeste-mi despre ceva frumos.. (Ok, e previzibila, o sa-mi vorbeasca despre familia ei, in special despre tatal ei..)
- Ce rau esti! (eu aveam un zambet satisfacut) Ok, sa incep: am terminat Dreptul la Timisoara cu media 9.88. Chiar decanul mi-a fost indrumator de licenta. Si la 2 luni am tot intrat… (Bla bla bla bla bla bla bla bla… Bai fata! Da’ obsedata mai esti de joabele tale …. Am lasat discutia sa curga pana ce-a ajuns la Baia Mare la care m-am „autosesizat”.)
- Iar ajungi la serviciul tau Anca, (+ afisat de moaca trista) stii ca mi se pare al naibii de sec si de rece sa fii avocat … Avem amandoi probleme cu timpul liber si nu stiu cand o sa ne mai vedem „face to face” hai sa nu irosim timpul asta pretios cu chestiile astea.. (Ma aproba din cap)(Eu m-am lasat pe spate ca si cum m-as fi pregatit sa-l ascult pe bunicul cum imi zice o poveste) Mai bine povesteste-mi despre visele tale de viitor, ce ti-ar place sa ai pe termen lung? (Stiam: un sot, o casa, copii – aici convergea mica mea strategie: s-o fac sa vorbeasca despre viitor, sa viseze cu ochii deschisi alaturi de mine iar inconstient ma va include si pe mine, fapt care o sa intareasca legatura dintre noi. Un mic truc care n-a dat niciodata gresi..)
- (Ah sclipirea din ochii ei !!!) In primul rand vreau sa termin doctoratul – anul viitor in toamna. Urmatorul pas o sa fie deschiderea propriului meu birou de avocatura. (Bla bla bla bla bla bla bla bla bla – nu asa fataaaa!!! Vise de oameni!! Nu vorbi doar despre job.. Dar am lasat-o sa vorbeasca pentru ca sa nu fiu dobitoc pentru ca o tot intrerup. Continuam sa zambesc dar eu intrasem in panica..)
- (Dupa vre-o 5 minute dupa ce pierdusem firul discutiei) Anca, scuze ca te intrerup, am o datorie … pentru natura. Vin intr-un minut.

M-am indreptat spre toaleta si-am tot iesit pe usa din spate si am plecat acasa.. Cum naiba putea sa fie atat de obsedata de job-ul ei? E frumoasa si isteata. E clar ca o sa ajunga departe si o sa urce sus de tot in cariera, o sa aiba succes si bani si faima.. Dar n-o sa fie niciodata femeie.

« Despre valorile unor chestii…

Draga Mos Craciun »