Primul sfert…
Ziua de azi a început pe la ora 5 și ceva. M-a trezit ea – era deja îmbrăcată. Mi-a spus că pleacă acasă înainte să vină tatăl ei de pe schimbul de noapte. I-am spus că o iubesc și că e specială și că aș muri pentru ea – s-a strâmbat și a plecat. Da știu.. stereotipuri.. dar asta vroia să audă și asta i-am spus. Știu cum e, și eu am avut 17 ani..
Apoi la 07:45 s-a trezit calculatorul. S-a conectat la internet. S-a lansat un progrămel care parsează starea vremii (click) : va fi o zi fierbinte. Apoi s-a lansat automat un alt programel pe care l-am scris odată când eram beat: bazându-se pe rezultatele despre starea vremii și pe o bază de date cu hainele mele, starea lor (curat/în cosul de rufe/la uscat), felul lor (pt vreme foarte rece/rece/caldă/foarte caldă) și numărul de zile de la ultima purtare generează automat o recomandare pentru hainele ce urmează să le port în acea zi.
Apoi la 07:50 a început muzica – așa-mi place mie sa mă trezesc, cu ceterași..
Lucky – Jason Mraz ft Colbie Caillat pentru că-i o piesă dulce, numai bună de moțăit.. apoi Hotel Song – Regina Spektor pentru că mi-o imaginam cândva super-mișto pe tipa care cântă – acestea două le-am ales pentru că-mi place să moțăi puțin și abia următoarea e menită să mă scoată din pat: FELICITA – Al Bano Carrisi & Romina Power și-și face treaba a’ naibii de bine! 
Pe la vre-o 8 – primul lucru: pun mâncare în cuptorul cu microunde și-i dau “play” și merg înapoi să-mi fac patul și să dau drumul la apă să se umple vana și apoi mă întorc în bucătărie să mănânc. Azi: 6 sarmale mari. Doar prima am amestecat-o. Restul efectiv le-am înghițit întregi!! Băi! Menajera mea are multe lipsuri și defecte dar mâncarea o face dumnezeiește! Ea a fost bucatăreasă la popota ofițerilor și știe ce vrea să mănânce un bărbat. Partea proastă e că se așteaptă să mănânc cât un soldat – dar mă descurc.. 
Cam pe la 8 si 20 intru în vană si mă confrunt cu cel mai puternic dușman al meu: ceasul din baie. În unele dimineți mi-aș vinde sufletul să fac ceasul ăla să se oprească și să petrec măcar o oră în vană și singurul motiv pentru care n-am făcut-o deja e că n-am primit nici o ofertă. Ticăie și ticăie și ticăie. La început mai rar – acceptabil chiar - dar cu cât începe să-mi placă mai mult în apa caldă și aromată cu atât ticăie și el mai des și mai tare. Oricum m-aș răsuci se uită tot la mine, știe cât de mult îl urăsc, știe cât de cu silă l-aș arunca la gunoi – dar știe și câtă putere simbolică are asupra mea: disciplina domină plăcerile ieftine.
La 8 și 40 mai am o oră să spăl vasele, să mă îmbrac (apropo: n-am ales ce mi-a recomandat programelul pentru că sunt racit + că arăta ca dracu’ 
) să citesc ziarele și să-mi mut curu’ la birou.
09:45! Sunt la birou! Iți poti fixa ceasul după mine! Aici pașii sunt cam așa:
1. îi “dau buton” la calculator și-l las să pornească..
2. merg la aparatul de cafea
3. cât timp se face cafeaua semnez condica de prezență
3.’ în funcție de ce colegi sunt pe balcon poate ies și la o țigară/socializare – dacă nu.. nu!
Și “ritualul” ar mai fi continuat doar că azi, când semnam condica de prezenta, mi-am dat seama de o chestie: că e ziua mea azi.. Am ieșit singur pe balcon. 26 de ani…26…26…
Numarul atomic al fierului, numărul de litere de pe tastatură, numărul de întrebări de la testul auto, numărul de fețe în cubul Rubik, 13 + 13 = 26 și (pt. cunoscători) 26 + 6 = 1. Și cartea de tarot 26 – Pagina baghetelor (? sau a toiegelor) cu tânărul care contempla un toiag înflorit și știa că încă nu a venit vremea puterii sale.. 26 de saptamani trebuie sa petreaca un copil în burta mamei sale iar după aia (în caz de accident) avem suficientă tehnologie să-i asigurăm supraviețuirea si dezvoltarea normală. Gânduri și gânduri… Toate mi se învârteau aiurea în cap, mă împresionau, mă tulburau, mă ispiteau, îmi cântau dulceag la ureche îmi zâmbeau seducător ca niște iele dezbracate în parfumul răcoros al serii.. Ca să uit. Ca să nu mă gândesc… Să nu mă panichez …Ca să nici nu-mi treacă prin minte faptul că ….. TOCMAI S-A ÎNCHEIAT PRIMUL SFERT DIN VIATA MEA !!!!
Fara nicio tentativa de a epata, nici n-as avea vreun motiv, bestiala scrierea!
Mereu am fost convinsa ca Targu Lapus da numai oameni de calibru cu totul si cu totul special!Felicitari!
Am mai ”rasfoit” pe-aici si am constatat cu mare drag ca e pomenit si satucul Ungureni- locul spre care trag cate-o fuga atunci cand am nevoie de deconectare totala! Esti o surpriza foarte placuta!