Despre cea mai importanta bere din viata mea..

Era cam acum un an, era ceva sarbatoare, nu mai stiu care.. Am ajuns intr-o vineri seara in Targu Lapus si ca de obicei am cumparat pe langa celelalte si patru doze de bere: doua cu alcool pentru mine si doua fara alcool pentru tata. Faceam asta de mai bine de un an.. era rutina deja, nimic nou, nimic schimbat.

Primul lucru care a facut diferita acea seara, a fost faptul ca tata n-a mai vrut ca de obicei berea fara alcool:
- Tata, da’ cum sa bei dumneta bere cu alcool, ca iei medicamente?
- Dragu’ tati, si de stiu ca mor in seara asta, da’ o bere in viata asta tot vreau sa beau cu fecioru’ meu la masa.

Nu stiu daca o sa pot explica vre-odata cu cuvinte de om muritor cat de mult a insemnat pentru mine acel gest. Mai fusesem pana atunci la masa cu oameni onorabili, de la inalte fete bisericesti pana la senatori si de la medici importanti pana la directori puternici – dar niciodata nu m-am simtit atat de important ca atunci.

Daca ar trebui sa trag o singura linie intre copilarie si maturitate acolo as trasa-o.. A fost ca un ritual, plin de sensuri si simboluri, ca intre tata si fiu. A inceput cu un schimb de replici care o sa-mi ramana multa vreme in minte:

- Noroc, tata! – am facut eu primul pas increzator, plin de tinerete si de forta vitala…
- Ba’ sanatate, dragu’ tati! Mi-a raspuns tata, simplu si intelept ca o biblie veche.
” – Am deja, sunt sanatos ca un taur salbatic.”  Asta mi-a trecut atunci prin ganduri, dar am preferat sa zambesc si sa tac – mic truc invatat tot de la tata.. Ce rost avea sa incep o discutie ? Oricum eu aveam dreptate..

Abia acum, cand tata s-a dus Acolo de unde nu s-a intors nimeni, incep sa inteleg cat de importanta e sanatatea, cata dreptate a avut el si cat de tinar si nestiutor am fost eu.

« Despre oameni si altceva

Oscar si tanti roz »