Sunt miliardar …

Și încă nici nu un miliardar de ăla comun ci “multi-miliardaro-miliardar”. Iată povestea:

După prăbusirea Imperiului Austro-Ungar, maghiarii emit la 04.05.1921 coroana (HUK), înlocuită la 04.11.1925 de pengo (HUP), la raportul 1 HUP=12.500 HUK. După al doilea razboi mondial, 1 milpengo (HUM) înlocuiește 1.000.000 pengo la 25.05.1946, pentru a elimina din zerouri.

După o saptamană are loc cea mai rapidă denominare: la 03.06.1946, 1 bilpengo (HUB) schimbă 1.000.000 milpengo. Milionul și miliardul apar pentru a pastra ca monedă pengo, dar a evita multitudinea de zerouri de pe bancnote și monede.

Forintul apare la 23.07.1946, cand schimba incredibila suma de 400.000.000.000.000.000.000 pengo. Aceasta cifra este si recordul mondial in materie.

Un dolar valora 460 de miliarde de miliarde de miliarde de pengo.

Unde sunt eu în toată povestea? Eu am câștigat zilele trecute la licitație o bancnota de un miliard de milpengo – deci un miliard de miliarde de pengo – și o bancnotă de zece mii de milioane de miliarde de pengo. (Sau ceva aproximativ ) Deci miliardar …

Că toată “averea” nu cumpără nici o înghețată … asta e altceva

P.S. Vreau să se observe că am încadrat articolul la “FUN”.

Mda … criza

Se pare că noi maramureșenii pricepem mai greu ce-i aia criză și cum trebuie să ne comportăm. În loc să ne văităm, am facut un număr record de angajări – articol pe infomm.ro.

Cum să pari deștept. Ghid pentru avansați.

Cine are carte ...

Cum să ajungi bogat. Manual pentru începători.

1)Se identifică o nevoie a unui public țintă – de exemplu nevoia de medicamente.
2)Se satisface acea nevoie obținându-se un produs mai ieftin și mai bun decât a concurenței.
3)Se fabrică și se vând cantități uriașe din acel produs.

Cum să ajungi bogat. Manual pentru avansați.

1)Se identifică un produs care nu folosește la nimic, nimeni nu-l dorește iar cine-l caută îl poate obține foarte simplu dacă nu chiar gratuit.
2)Se lansează ample campanii de publicitate și PR care să convingă pe toată lumea că și-a dorit acel produs încă de la nașterea lor și că acel produs este veriga lipsă pentru desăvârșirea lor spirituală și emoțională.
3)Produsului practic fără concurență și cu un preț scăzut de producție i se adaugă briz-briz-uri si zorzoane stupide pentru a justifica un preț aberat.
4)Se fabrică și se vând cantități uriașe din acel produs.

Ca să nu deranjeze la gândit și ca să mă asigur că veți citi partea de mai sus cu maxim de obiectivitate (că poate sunteți printre cumpărători) am preferat să spun abia aici despre subiect. E vorba despre mirobolantele cărți care vin atașate cu unele cotidiene binecunoscute. Unii prieteni ai mei – culmea: cam cei mai „de top” dintre ei – au acumulat deja întregi colecții și se străduiesc să nu piardă nici un exemplar. Asta îi face pe ei să se simtă mai culți. Dacă judecăm la rece, motivul pentru care cumperi cartea oferită de cotidian – caz concret: Romeo și Julieta (carte pe care – dacă esti omul cult care susții – ai citit-o în liceu și poate ai văzut-o pusă în scena teatrului) este că arată bine pusă pe mobilă iar musafirii o să fie impresionați, mai ales că de câteva zile au o dungă roșie care „le oferă un aspect aristocrat”.

În loc de concluzie: cine sunt eu să vă judec? Viața e scurtă, simțiți-vă bine! Dar nu uitați: voi v-ați pierdut dreptul să mai râdeți de maneliști.

P.S.: Pentru un plus de efect prefaceți-vă că vă place Vivaldi..

Ghid american de agățat românce

Bravo lor, rusine noua !